AE Storytellers

La muncă (nu) se râde!

Acolo ești altcineva. Acolo nu ești TU-ul din România. Nu mai ai trecut pentru că tot ce e în România devine o simplă amintire. Acolo îți pierzi identitatea, te regăsești, te cunoști.

Ești obligat să te maturizezi, dar nu în modul plictisitor de care vorbesc adulții. A zâmbi devine a vinde. A te preface fericit devine a fi fericit. Și nu din ignoranță, nu din negarea problemelor existente, ci dintr-un soi de optimism și relaxare în fața vieții.
Desigur, e greu să suporți fițele americanilor, mofturile copiilor răsfățați care plâng și țipă din orice. Nu e ușor nici să înghiți toanele managerului care se întâmplă să sufere de PMS, de lipsa activității sexuale sau care e pur și simplu bitchy de la natură. Nu e simplu nici să accepți că uneori nu există reguli în viață, că totul e haotic, că nu-ți poți face planuri nici pe o săptămână. Înghiți în sec și întrebi alți angajatori dacă au cumva un job pentru tine. Refuzurile spuse cu zâmbetul pe buze îți hrănesc disperarea. Dar ce contează, când seara te aduni cu prietenii la o bere și observi că nu ești singur? În final, toate se rezolvă, ca în orice film american.
Munca devine existența ta zilnică; clienții-sursa ta de cunoaștere a țării. Sunt diferiți în aparență, asemănători în esență. Aceiași oameni cu aceleași păcate și bucurii, îmbrăcați în forme culturale diferite.
Și nu poți decât să râzi când îi vezi pe nebunii de americani cântând în autobuz de parcă ar merge în vreo excursie cu clasa. Sau când un client ia ad literam fraza ”naked cowboy” și se dezbracă de tot..da..de tot în fața ta, cu o groază de oameni în jur și cu prietena lui zâmbind inocent lângă el :))) Sau când un italiano-american beat îți recomandă la 1 noaptea când ieși de la muncă să mergi în Atlantic City și să întrebi de el, el care cunoaște mafia de acolo și apoi te ia la dans în fața unui restaurant italian cu muzică italiană evident, ce romantic! E drăguț când primești un ursuleț de pluș imens de la niște clienți skateri. E amuzant să vezi o bătrânică ieșind de la toaletă cu o bucată de hartie igienică uitată în pantaloni.
cine spune că nu te poți distra la muncă, n-a dat de oamenii potriviți. Câteva exemple în rândurile de mai jos:
dolle’s employee: would you like a small or a large box for your popcorn?
customer: yes!
customer: I want a truffle.
dolle’s employee: what kind of truffle? We’ve got 16 sorts of truffles…
customer (angry): Well…the regular one!
customer: what’s the difference between caramel popcorn and caramel popcorn with peanuts?
Vă las pe voi să răspundeți la ultima întrebare :))
3 people like this post.

One thought on “La muncă (nu) se râde!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *