Stateam zilele astea si imi aduceam aminte cum a fost pentru mine in State…

Imi amintesc foarte bine imaginea acelei batranici care duminica dimineata la ora 7 era prezenta pentru a-si bea cafeaua, inainte de a merge la “church”, cu tot familionul. Invariabil in fiecare duminica dimineata imi spunea: “You look better this morning Andrei!”, eu fiind “terminat” dupa un overnight in care faceam 1000000 de lucruri by myself. Dar pentru Jenny (ca asa o chema pe granny) aratam “mai bine decat de obicei”.

Ei bine, aceasta batranica era de varsta bunicilor noastre (60-70 de ani) dar cand venea, isi cumpara o cafea si ii facea refill de 3-4 ori, asta insemnand 5-600ml de licoare magica, citea ziarul de duminica si povestea cu prietenele ei ce au mai facut saptamana ce tocmai trecuse.

Aceste bunicute de 60 de ani mergeau sambata la bowling, cand ieseau de acolo mai intarziau la un bar unde beau un ceai cu Splenda, ascultau muzica la tonomate si mergeau acasa in Mustangul lor 2007 .

Aceste bunicute munceau o viata intreaga, 8 ore pe zi, platindu-si contributia la fondul de pensii; cand mergeau acasa treceau pe la McDonald`s si-si cumparau un File-O-Fish pe care il mancau uitandu-se la soap operas si a doua zi o luau de la capat. Asa ajungeau la batranete sa-si cumpere Mustang, sa mearga oriunde vroiau in lume si sa duca o viata cum unii dintre noi nici la 40 de ani nu o vor face.

Americanii au si ei bunica lor…